" Dumnezeu foloseşte două braţe pentru salvarea noastră: mila şi dragostea. Întâi avem nevoie de milă, căci noi, păcătoşii, nu putem pretinde iubire. "
Avva Adrian: Cuvinte de folos
Avva Adrian: Cuvinte de folos
. Canonul 47 apostolic: Episcopul sau presbiterul dacă ar boteza din nou pe cel ce are botezul cu adevărat, sau dacă nu ar boteza pe cel spurcat de către eretici să se caterisească, ca unul care ia în râs crucea şi moartea Domnului şi nu deosebeşte preoţii adevăraţi de preoţii mincinoşi. (Canoanele 46, 49, 50 apostolice; 8, 19 sinodul I ecumenic; 7 sinodul II ecumenic; 84, 95 Trulan; 32 Laodiceea; 48, 72 Cartagina; 1, 47, 81 Vasile cel Mare).
Cine a dat acest canon? Apostolii? Nuuu! Duhul Sfânt l’a dat! Duhul Sfânt este Cel care cere caterisirea celor care „iau în râs crucea şi moartea Domnuluiu”, nedesluşind între ceea ce este curat şi ce este necurat! „Ei trebuie să înveţe pe poporul Meu a deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt şi să le lămurească ce este curat şi ce este necurat, în pricinile nehotărâte, ei trebuie să ia parte la judecată şi vor judeca după aşezămintele Mele şi legile Mele vor păzi...” (Iezechiel 44, 23-24)
Şi cum deosebeşti preoţii mincinoşi de cei adevăraţi? Cum faci diferenţa între un preot şi un popă? De te vei duce la un popă cu vreun necaz sau supărare, el îţi va spune negreşit că suferinţa ta vine de la altcineva, care ţi’a dorit răul, iar pentru îndepărtarea ei sunt de trebuinţă nişte dezlegări, rugăciuni. Contra cost, bineînţeles! Popa va prefera întotdeauna moneda credinciosului în locul mântuirii lui! Dacă însă vei ajunge la un preot, acela îţi va arăta că adevărata cauză a răului abătut asupra ta sălăşluieşte doar în tine şi că tu trebuie să te rogi şi să te îndrepţi mai întâi–(Sfinţii Părinţi spun că mântuirea oamenilor depinde de virtuţile lor!). Dacă doar plăteşti pentru rugăciune, iar tu nu te rogi, nu devii mai bun şi nu te foloseşti cu nimic!
. De ce nu mai sunt preoţi, ci doar popi? Ce scrie în Evanghelia de la Matei, la sfârşitul ultimului capitol? Cum citeşti?
„Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându’le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându’le să păzească toate câte v’am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin”. (Matei 28, 19-20).
„Mergând”, zice Mântuitorul, să’i înveţi pe credincioşi! Adică mergând din casă în casă şi aflându’le necazurile, nu stând în biserică şi aşteptând să vină enoriaşii la tine. Dacă au trebuinţă de botez – să vină la biserică! – de voiesc să se cunune – să vină la biserică! – iar de se întâmplă să moară, aşijderea să facă! Hristos străbătea toată ţara cu piciorul, iar preoţii noştri nu merg nici măcar până la marginea parohiei lor, darămite în căutarea aproapelui pierdut!
. Nu dispreţuiţi cartea! Când Hristos i’a trimis pe Apostoli în lume, le’a zis: „Mergând, învăţaţi toate neamurile”. Dar ca să înveţi pe alţii trebuie să fii tu însuţi învăţat. Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie de autoritate teologica şi viaţă duhovnicească! Nu trebuie să uităm că mai mult au făcut pentru Biserică marii teologi Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Ioan Gura de Aur, decât orice pustnic!
. Nu este bine a ne împărtăşi mai des decât a ne spovedi. Când a păcătuit Iuda prima oară? (şi poate la fel de grav ca atunci când L’a vândut pe Hristos!). Când a furat „împărtăşania” la Cina cea de Taină! Pentru că Mântuitorul încă nu spusese: „Luaţi mâncaţi, acesta este trupul Meu”, când el a întins mâna în blid!...
Iar tâlharul de pe cruce, nu prin împărtăşanie, ci prin mărturisire şi pocăinţă a intrat în rai! „Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre..Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte’mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta”. (Luca 23, 41-42).
Şi pe mine m’a întrebat vlădica din Franţa de ce nu mă împărtăşesc mai des, ca athoniţii. Şi i’am răspuns că atunci când voi trăi ca cei de la Athos, o să mă împărtăşesc ca şi ei.
. Ce este urâciunea pustiirii? „Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s’a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt - cine citeşte să înţeleagă” (Matei 24,15). Să înţeleagă că ecumeniştii sunt urâciunea pustiirii! Şi cei cu apocatastaza, care îl vad pe Dumnezeu doar bun–nu şi drept–şi aceia tot urâciunea pustiirii sunt, iar în zilele noastre sunt destui din aceştia, care nu propovăduiesc dreptatea Domnului.
. Hristos spune că doar„ cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui”. (Matei 24, 13). Şi într’alt loc (Matei 5, 39): „Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău”. Aşadar nu cel care va brava şi se va arunca orbeşte împotriva răului, fără chibzuinţă şi înţelepciune, nu acela, ci cel care va răbda până în sfârşit, doar acela se va mântui. Aşadar rugaţi’vă pentru înţelepciune! Rugăciunea voastră să fie: Luminează’mă, învaţă’mă, înţelepţeşte’mă, întăreşte’mă Tu Doamne! De ce? Pentru că înţelepciunea noastră, cea lumească, nu ne poate feri de cursele viclene ale potrivnicului diavol! De ce? Pentru că Hristos a spus: „fără Mine nu puteţi face nimic!”. (Ioan 15, 5). Nu trebuie să’i semănăm lui Petru, când a spus: „şi de ar fi să mor împreună cu Tine, (eu) nu mă voi lepăda de Tine”! (Matei 26,35). Mereu „eu, eu, eu”! Mai bine i’am cere lui Dumnezeu: Tu Doamne luminează’mă, învaţă’mă, înţeleţeşte’mă şi întăreşte’mă! „Învaţă’mă să fac voia Ta”, pentru că singuri nu vom putea face nimic! Nici n’o să te mântuieşti vreodată singur. Roagă’te întotdeauna pentru aproapele tău!
. Aşa cum Hristos este capul Bisericii şi bărbatul este capul familiei. Dacă femeia devine cap, se strica rânduiala şi se pierde mântuirea. Cum Hristos şi’a mântuit Biserica, aşa şi bărbatul trebuie să’şi mântuiască familia. Pentru că, numai mântuindu’ţi familia vei dobândi viaţă veşnică şi tu! La fel cum căpitanul părăseşte ultimul corabia ce se scufundă şi tu trebuie să ai grijă de mântuirea ta abia după ce’ai salvat sufletele familiei tale mai întâi!
. Nu poţi să te mai rogi din cauza grijilor veacului acestuia? Atunci adu’ţi aminte că lumea Vechiului Testament dădea zeciuială din toate ale sale. Fă asemenea şi dăruieşte şi tu Domnului, măcar a zecea parte din timpul tău, în rugăciune!
. Cum te mântuieşti?... Pune măcar început bun vieţii tale! Maria Magdalena, după ce Mântuitorul a scos şapte diavoli din ea, a pus început bun vieţii sale şi L’a urmat pe Iisus. Citeşte în Aghiazmatar, la sfârşitul rânduielii slujbei Mărturisirii: „Pune, dar, de acum început bun, nădăjduind spre Dumnezeu, Cel ce poate să’ţi ajute; şi mai vârtos te păzeşte, ca să nu te întorci la greşelile ce le’ai făcut, ca să nu fii de râs şi batjocură diavolilor şi lumii. Căci păcatele nici un folos nu aduc creştinilor, ci neputinţă, boală, sărăcie şi multe feluri de necazuri în această lume; iar pentru cealaltă arvunesc osânda veşnică şi chinul iadului. Drept aceea, datori suntem toţi, mici şi mari, săraci şi bogaţi, cu frica lui Dumnezeu şi cu cucernicie să vieţuim, ca pururea să fim întăriţi cu harul lui Dumnezeu.” Mila lui Dumnezeu, canoanele, lacrimile şi nevoinţa vor mântui omul, dar începutul bun a toate este a nu mâhni pe aproapele tău. Pentru că de la aproapele îţi vine şi mântuirea, dar şi osânda!
. Ruşii spun că „Doamne Iisuse” e cea mai importantă rugăciune, dar eu îmi permit să’i contrazic. De ce? Pentru că Hristos, atunci când ucenicii I’au cerut să’i înveţe să se roage, nu i’a învăţat „Doamne Iisuse”, ci „Tatăl nostru”! Aceea e cea mai importantă rugăciune, pentru că atunci când rostim Rugăciunea domnească ne rugăm şi pentru ceilalţi fraţi ai noştri. (Gramatica română n’a preluat însă exact sensul original al acestei rugăciuni. Textul corect ar fi: „şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi să iertăm greşiţilor noştri”, altfel îţi poţi ruga osânda foarte uşor!). „Şi ne izbăveşte de cel viclean” e cea mai bună traducere, căci vicleanul e mai rău decât răul, fiindcă se ascunde sub masca binelui.
. Să ştiţi că strâmtorări mai mari decât în primele trei secole vor veni, şi mult mai mari ca cele din anii comunismului. Dar să nu uitaţi că atunci când creştinismul părea răpus, atunci a dat cei mai mulţi sfinţi, pentru că prigoana şi strâmtorarea nasc sfinţenie. Iar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.
. În vremurile de azi nu’i mai poţi uni nici pe creştini, nici pe monahi, nici pe vlădici. Mă tem pentru că atunci când furtuna provoacă dezastre, ea loveşte copacii de la vârf, nu pe cei de jos. „Bate’voi păstorul şi se vor risipi oile” (Marcu 14, 27)...
. Francezii, când şi’au dat seama că nici Linia Maginot nu’i va putea opri pe germani în înaintarea lor, au strigat: „Sauve qui peut!”. Cred că şi acum salvarea va fi cam la fel: scapă cine poate!
. Mânăstirile vor fi preluate de Ministerul Turismului. O să se mănânce, dar n’o să se mai bea apa cea vie, care e Mesia. Acum vin vremurile în care oamenii se vor ruga doar în duh şi în adevăr. Pe vremuri pustnicii şi călugării se retrăgeau în păduri. Dar care sunt astăzi cele mai de nepătruns păduri? Toate marile oraşe, unde nici vecinul tău de pe scară nu ştie de tine! (aceasta şi din cauza răcirii dragostei!).
. Nu trebuie să hotărâm noi canonizarea celor din închisori. Numai Dumnezeu poate face asta. Doar El alege momentul. La mânăstirea Neamţ s’a ridicat trotuarul şi pământul a dat la iveală moaştele unui sfânt. Iar acesta nu s’a ridicat singur: Dumnezeu a ales momentul proslăvirii lui. La fel, într’o peşteră din Efes au fost găsite trupurile unor sfinţi, dar numai după ce zăcuseră acolo câteva sute de ani.
. Germenele creştinismului oriental a fost sângele martirilor şi nu propovăduirea. Cei din Africa de nord însă, erau necăjiţi pentru că n’aveau nici un mucenic. Şi s’au dus unii dintre ei la Roma, ca să moară, crezând că astfel vor deveni sfinţi. Însă Biserica, nu numai că nu i’a canonizat, dar i’a şi excomunicat. Pentru că au bravat, căutându’şi inutil moartea. Să luăm aminte, ca nici noi să nu cădem în ispita aceasta şi să bravăm, ci să facem voia lui Dumnezeu.
In seara aceasta, pe la ceasurile opt, avva Adrian a plecat sa se intalneasca cu Dumnezeu! Peste o luna ar fi implinit 99 de ani pamantesti! Sambata la amiaza itrupul sau va fi ingropat la manastirea Lainici. Dumnezeu sa-l numere intre dreptii Lui!
. Câţi creştini sunt în România? Puţini...Doar cei care ţin legătura cu duhovnicul, se mărturisesc şi se împărtăşesc. Statisticile nu spun niciodată adevărul: se’mpărtăşesc oare toţi cei 87% care se declară ortodocşi? Plinesc ei oare poruncile lui Dumnezeu?
. Avortul este mai mult decât o crimă pentru că este şi o lipsire de posibilitate a mântuirii! Din cauza aceasta asupra noastră va veni strâmtorare mai mare decât asupra altor neamuri, pentru că am omorât milioane de vieţi prin avorturi şi nu le’am lăsat să dobândească viaţă veşnică. „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui” (Marcu 16,16).
. Pot face vreun rău vrăjile asupra omului credincios, care are grijă de sufletul său şi se cuminecă?
Nu, cu condiţia ca acesta să’şi pună toată nădejdea în Dumnezeu şi nu în oameni.
. În inchisoare am fost cel mai aproape de Dumnezeu. Când eşti lovit din toate părţile, când toţi te urăsc şi’ţi doresc moartea, atunci îţi dai seama că El niciodată nu te părăseşte! Acolo, în închisoare, preţuiai toate darurile lui Dumnezeu: preţuiai cele două felii de pâine prin care vedeai cerul, preţuiai chiar şi aerul proaspăt tras prin crăpătura uşii. Aveai nevoie de mâncare în temniţă, dar, mai presus de toate, aveai nevoie de cuvantul lui Dumnezeu. Pentru că în închisoare nu mai exişti: doar Hristos te ţine în viaţă, numai prin El trăieşti. Când am ieşit de la Aiud, am aflat că mama–cum nu mai ştia nimic de mine–atunci când dădea pomelnicul preotului, îmi trecea numele şi la vii şi la morţi! Şi avea mare dreptate: acolo în puşcărie, eram şi viu şi mort...
. În momentul în care îţi dai seama că nu eşti mai bun decât vameşul... începe pocăinţa.
. Ştiu Psaltirea pe de rost, dar de fiecare dată mă minunez de sensurile ei. Mereu descopăr câte ceva nou şi mereu aud lucruri pentru prima dată în psalmi!
. La nunta din Cana, Maicii Domnului i s’a făcut milă de miri, că erau săraci. Iisus face pentru ei prima minune (la rugămintea maicii Sale!), iar ucenicii, care până atunci îi spuneau doar Învăţător, şi’au dat seama că El era Hristosul şi L’au numit de atunci Mesia.
. Sfântul Paisie Velicikovski este român! Dacă a slujit poporului român, este român!
. Dumnezeu foloseşte două braţe pentru salvarea noastră: mila şi dragostea. Întâi avem nevoie de milă, căci noi, păcătoşii, nu putem pretinde iubire.
